Ce este microplasticul și cum se elimină din apă?

Microplasticele sunt fragmente minuscule provenite din diverse surse: fibre dintr-o haină de nylon și alte materiale textile sintetice, microgranule din cosmetice, dar și fragmente din obiecte de plastic mai mari care s-au degradat în mediul natural.

Cantitatea de plastic din oceanele lumii a fost de mult timp o mare preocupare, zonele de gunoi din Atlanticul de Nord și Pacific fiind larg mediatizate.

Din jurul anului 2012, când microgranulele de plastic folosite in cosmetice au ajuns în atenția presei și ulterior au fost interzise, o nouă problemă a ajuns în conștiința publică: microplasticele.

Studiile ulterioare au aratat ca microplasticele sunt omniprezente în oceane și apa de la robinet, dar care ar putea fi efectele consumului de microplastice asupra oamenilor și putem limita expunerea noastră?

Ce sunt microplasticele?

Microplasticele sunt fragmente minuscule provenite din diverse surse:

• Fibre minuscule din haine de nylon și alte materiale textile sintetice
• Microbead-uri din cosmetice
• Fragmente din obiecte din plastic mai mari care s-au degradat în mediul natural

Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din SUA clasifică microplasticele ca fiind cuprinse între 5 mm și 333 microni (micrometri) în dimensiune. Această limită inferioară este determinată de plasa cu ochiuri de 333 μm folosită pentru captarea particulelor.

Alte studii au identificat particule mici de până la 10 nanometri. Aceasta este una dintre întrebările majore fără răspuns: cât de mici pot ajunge cu adevărat particulele de plastic?

Dimensiunea particulelor de plastic este o problemă crucială. Cu cât sunt mai mici, cu atât este mai probabil să traverseze barierele biologice (cum ar fi membranele celulare) și să provoace leziuni tisulare.

Microplasticele sunt dăunătoare?

Acesta este un alt aspect necunoscut, iar cercetările sunt limitate și uneori contradictorii. Deși nicio cercetare nu a demonstrat în mod concludent că particulele de microplastice sunt în sine dăunătoare, există dovezi care sugerează că pot absorbi substanțe chimice toxice, iar sistemul digestiv al mamiferelor favorizează eliberarea acestor toxine.

De asemenea, există dovezi că nanoparticulele de plastic pot migra prin peretele intestinal în timpul digestiei, însă nu este clar dacă acestea rămân în peretele intestinal sau intră în fluxul sanguin. Deocamdată, efectul acestui lucru este necunoscut, iar Organizația Mondială a Sănătății a anunțat recent o reevaluare a potențialelor efecte asupra sănătății.

Un studiu realizat de Universitatea Lund din Suedia a arătat că particulele nanoplastice din creierul peștilor le-au afectat comportamentul, determinându-le să mănânce mai lent și să exploreze mai puțin mediul înconjurător. Totuși, în prezent nu există dovezi că nanoplasticele pătrund în țesutul cerebral uman, cu atât mai puțin că afectează comportamentul.

Cum ajung microplasticele în corpul uman?

Fructele de mare au fost prima sursă identificată prin care oamenii consumă microplastice. Particulele de plastic ajunse în mediul natural sunt consumate de plancton, care la rândul său este mâncat de pești și crustacee. Astfel, particulele de plastic urcă pe lanțul trofic și ajung în farfuriile noastre.

Indiferent de traseu, fructele de mare pe care le consumăm sunt cel mai probabil contaminate cu particule de microplastic, midiile fiind deosebit de susceptibile la această contaminare.

Însă, cercetări noi publicate la începutul acestui an au arătat că praful din locuințe și birouri reprezintă o sursă mai probabilă de consum de microplastice la oameni decât midiile.

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Heriot-Watt din Edinburgh, 114 bucăți de microplastic se depun pe o farfurie de cină în timpul unei mese de 20 de minute, ceea ce înseamnă între 13.000 și 68.000 de bucăți pe an.

Consumul de particule de plastic este doar una dintre probleme. Există dovezi din ce în ce mai numeroase că ambalajele din plastic ar putea elibera substanțe chimice nocive în alimentele noastre, inclusiv Bisphenol A și ftalati, despre care se știe că au efecte disruptive asupra sistemului endocrin uman.

În plus, contaminarea cu microplastice a fost detectată în apa de la robinet din diverse țări din întreaga lume. Un studiu recent realizat de Orb Media a constatat că națiunile europene precum Regatul Unit, Germania și Franța au o rată de contaminare cu microplastice de 72%.

Prevalența microplasticului în fructe de mare, apa de la robinet și particulele de praf, printre altele, înseamnă că marea majoritate a oamenilor vor fi ingerat microplastice într-un fel sau altul.

Ce putem face în legătură cu microplasticele?

Limitarea directă a ingerării de microplastice este extrem de dificilă din cauza zonelor multiple de contaminare. De asemenea, nefiind clar cât de mici pot ajunge particulele de plastic, nu este posibil să spunem exact cum să vă limitați expunerea.

Totuși, puteți limita expunerea în zonele despre care știm că există microplastice. Reducerea cantității de plastic pe care o folosiți, de la eliminarea sticlelor de apă îmbuteliată și a paharelor de cafea de unică folosință până la evitarea alimentelor cu ambalaje din plastic inutile, va ajuta pe termen lung.

Una dintre cele mai mediatizate cauze ale contaminării cu microplastice sunt microgranulele interzise acum, care se găseau în produsele cosmetice, pasta de dinți și alte produse de uz casnic. Multe dintre acestea nu sunt filtrate de sistemele de canalizare și ajung astfel în mare sau în alte surse de apă, cu potențialul de a reveni în lanțul nostru alimentar. Selectarea produselor ecologice de curățenie și înfrumusețare va avea, de asemenea, un efect pozitiv pe termen lung.

Dacă sunteți preocupați de microplasticele din rețeaua de apă, soluția salvatoare este filtru de apă pentru locuința sau biroul dumneavoastră. Deși particulele de microplastice variază ca dimensiune o parte din particulele mai mari pot fi eliminate printr-un sistem de filtrare clasic (microfiltrare sau ultrafiltrare), însă cel mai eficient mod de a elimina microplasticele din apă este prin folosirea unui sistem de osmoză inversă. Acesta are o granulație de filtrare de până la 0,0001 microni. Din acest motiv este foarte util și eficient. Pretul unui sistem de acest gen variaza intre 700 de lei si 4000 de lei, în funcție de capacitate și eficiență. Cel mai ieftin sistem cu osmoză inversă pe care îl recomandăm este FILTRO STANDARD însă varianta de top cu un raport excelent calitate preț este FILTRO INFINITY.

Puteți citi si despre alți contaminanți din apa potabilă pe blogul FILTRO.ro